ALIMONA

Intunericul

2011-12-03T18:35:00.000+02:00

Mi-a placut intotdeauna intunericul. Micuta fiind, aveam coltul meu de casa intunecat unde ma ascundeam sa-mi tes taina gandurilor. Mi-era bine acolo, lipsita de priviri cercetatoare, de cotidian si de lume... eram eu si-ntunericul. Acolo puteam sa visez ce aveam sa devin cand voi creste, ce-mi doresc si ce-astept de la viata. In acelasi coltisor de lume puteam sa-mi astern rime, lacrimi ori

A putea sau nu

2011-02-16T17:52:00.000+02:00

Poti recunoaste un strop de apa dupa sunet? Sau pasii persoanei iubite prin cadenta? Poti alerga in ploaie nu pentru a fi trezit, ci pentru a musca din mirosul de proaspat? Poti sa lasi totul balta si sa respiri catre soare ca si cum ti-ar fi ultima inghititura de viata? Sa te lasi gadilat precum un copil si sa furi din budinca pe ascuns, ca atunci cand mama te descoperea cu nasucul murdar

Iertarea

2010-11-22T10:15:00.001+02:00

Din cînd în cînd ceva sau cineva ne aminteste ca exista în noi o problema nerezolvata. De obicei o neiertare. Realizez ca iertarea e cheia ce-ti deschide poarta spre un viitor mai bun. De ce? Pentru ca neiertarea ne tine în loc. Iertarea e aparent de doua feluri: iertarea propriei persoane si iertarea celorlati. De fapt iertarea e împacarea cu trecutul si acceptarea prezentului asa

2010-10-27T22:48:00.000+03:00

Intotdeauna am iubit fluturii. Si multa vreme nu am inteles. Poate ca nici acum prea bine nu pricep. La fel e si cu dragostea de oameni, n-as sti sa zic de ce si cum. Dar fluturii au ceva anume, ceva ce ma atrage. Parca ceva fatidic. Felul in care se ridica, isi deschid aripile si patrund spre oriunde, ma uluieste. Ma intreb de stiu ce-i aia frica, incremenirea. Ce stiu ce-i visul sau gandul.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat

2010-10-05T22:09:00.003+03:00

Poem scris de Charlie Chaplin ”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Si atunci, am putut să mă linistesc. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Stimă de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că nelinistea si suferinta mea emotională, nu erau nimic altceva decât semnalul că

Stele patrate!

2010-09-20T21:57:00.002+03:00

Seara de seara cand privim cerul, imi spui: - "Hai, arata-mi luna patrata ori steaua patrata! Unde e, caci n-o vad! Daca exista, atunci pune mana pe ea." Iar eu caut si cand o ating, imi zambesti si ma-ntorci: "Aia nu este o astfel de stea." Na, ce sa-i faci daca miopia mea o face sa para patrata. Ma privesti si-ti convine caci tot tu pari a avea mai departe dreptate. Imi agat ochii de coltul

Pierdere

2010-09-01T21:58:00.001+03:00

E ciudat sentimentul pierderii uneori. Il traiesc, desi daca sunt chemata sa palpez, mi-e cu neputinta. Stiu ca ma doare, nu pot atinge caci e ceva mai adanc decat pot aduna, mai ascuns decat pot chiar si eu citi in mine. Imi vine sa plang mergand pe strada si ma intreb de ce, caci nu-mi simt mana mai goala ca acum o clipa si nici sufletul nu pare a sangera pe-ascuns. Ajung la semafor si

Marturisire

2010-07-29T20:42:00.002+03:00

M-am obisnuit sa te-aud dimineata devreme, sa-ti legan vocea blanda printre zambetele mele si sa te ating in aer ca si cum te-as aduce aproape... De fiecare data cand m-apropii, mi-e teama ca ma vei simti si iti vei intoarce chipul. Si vei surade poate, iar eu ma voi pierde-ncurcata, nestiind sa-ti privesc ochii zburdalnici or sa-ti primesc mainile chemate parca-n sarbatoare. Cand ma privesti,

Timp

2010-07-19T21:20:00.001+03:00

Viata se petrece tocmai atunci cand crezi c-ai oprit-o din mers prin impotrivirea-ti de a se trai. Crezand ca ai puterea de a o incremeni, te-ncumeti sa ridici mana ca semn de poposire. Caci nu doresti decat traitul de azi sa-ti fie poate inzecit pe maine, sa-ti fie trupul cald si pasul bland pe mai departe... Stai, viata! Caci te doresc atat de tare incat imi tremura genunchiul ce l-am plecat

Fericire (ne)dorita!

2010-07-06T22:53:00.001+03:00

Firea ne-a invatat ca e mai usor sa asternem cand doare, cand raneste si cand e disperare. Uitam sa scriem cand zambim, cand simtim ca zburam sau cand fericirea ne incearca simtirea. Uitam sa punem in cufar cand inima ne e deschisa, caci apreciem avutul mai degraba prin pierdere decat prin detinere. Viata ne-a invatat sa ne temem, caci ce a fost va mai fi... caci ceea ce este ramane ascuns,

Covrig!

2010-06-29T16:24:00.003+03:00

- Cioc-cioc! Covrigi proaspeti, doresti? Cine tot bate si pace nu-mi da? Covrigi la ora asta? Na bine, fie. Un covrig, te rog. Sau mai degraba bucatele. Dar iei si tu si eu, sa-l impartim, sa-l terminam curand. O data mie, alta data tie... o data tie, apoi mie... intre inghitituri mai povestim din cate ne-au trecut prin suflet sau prin viata... Descopar ca nu-ti fu usor pe cale, c-ai strabatut

Preumblare

2010-06-21T22:52:00.005+03:00

Cand seara imblanzeste pamantul, imi descalt picioarele obosite de goana si tacut calc pe nisip. Voi lua-o in stanga urmelor lasate chiar ieri, caci altul mi-e ceasul acum si alta-i chemarea. Inchid ochii si las vantul sa-mi impleteasca parul cu mirosul salciu. M-am hotarat! Accept ca nu pot opri zefirul cand imi tulbura gandul. Nu pot stapani marea cand ma sperie infinitul ce se varsa spre

Inner child

2010-04-17T10:47:00.005+03:00

Sunt mare om si nu e pentru mine sa visez. Sunt ocupat cu tehnica, dosare, impozite, salarii... vreau multe, deci muncesc in plus. Ma copleseste ziua uneori cu ce ar trebui sa fac, n-am chef sau spor si las sa treaca timpul. Nu ca as vrea, ci ca... nu pot sa fac sa fie altfel. Cand am zambit sau stat in ploaie? Cand am fugit pe-un camp cu flori si adiere calda? Hmm.

Omul clepsidra

2010-04-12T23:09:00.001+03:00

Omul este pe jumatate clepsidra. Usor nu-i e sa recunoasca nisipul ce-l aduna pas cu pas pana la revarsare. Si nu se stie niciodata cand va fi destul de adunat, de indurat sau cum va fi eliberarea. Si cand se naste, clepsidra se intoarce si fiecare vis, regret sau gand le simte cum aluneca din viata. Si vrea sa strige ce-i trait ori daruit. Simte ca-i pacat sa fie sau sa treaca. Plange din

Imbratisare!

2010-03-29T01:32:00.003+03:00

Pamantenii nu iubesc ploaia. O simt rece si trista. Si fug pentru-a-si descoperi plecatoare. Sa nu cumva sa-i atinga... sa nu ii inghete. Se supara cand vad norii pe cer gramadindu-se. Muteste ce-a fost pentru maine. Unde e viata cand afara doar ploua? Cand cerul se varsa, pamantul primeste. Unde e zborul cand norii se-aduna si cer invoiere terestra? Se necajesc muritorii cand cad picaturi

Cerc vicios!

2010-03-15T07:30:00.003+02:00

E greu sa ma opresc caci nu-mi sta in fire. Mai degraba as fugi intruna, as merge peste tot si as face de toate. Imi place iuresul timpului ocupat si freamatul mintii iscoditoare dupa nestiute. Si n-as vrea sa pierd nimic caci interese sunt multe si domenii destule. Se-ntampla totusi sa nu caut agitatia... dar pur si simplu vine, se instaleaza si ma invaluie pana cand doar reclam lipsa de timp,

Scrisoare pe perna

2010-03-08T23:55:00.001+02:00

- Draga mea... astazi s-ar cuveni sa-ti urez lucruri frumoase, pretioase, pe care sa le porti cu tine mai departe in lume. Dar nu am ce. Si mi-e rusine sa-ti vorbesc sau sa-ti privesc ochii cautatori. O sa-ti scriu ceva ce nu se spune in astfel de momente. Vreau sa-ti vorbesc despre tine-atunci si acum. Despre tine cand te-am cunoscut si despre tine acum. Imi amintesc ca-mi zambeai. Acum o

Povestea din turn!

2010-03-05T07:20:00.003+02:00

E noapte. Si parca din ce in ce mai noapte. Prin geamul aburind se cauta miscarea. Nerostit, se citeste trairea din turnul de la capat de lume. Si chicotelile printre soapte ascunse. Ce mai conteaza de sunt martori, de se perinda gloata-imprejur? In turnul inalt se traieste o poveste tacuta. Tremuranda, cartea isi deschide gandul si se scrie inocenta privirii si a mainii atinse de fata...

Ghiocel cu capul mare!

2010-03-02T23:56:00.005+02:00

Sa doresc si eu noua, oamenilor de lut, la inceput de mugur de floare... dar ce? Ca toate dorintele si urarile au fost aruncate in aer, in soare... pe toate le stim, de toate ne-am plictisit. Cu totii... sau pe rand! Asa ca las deoparte la multi ani ca o sa aveti si daca as vrea eu mai putini :D... sanatate, ca mi-o mancati pe-a mea... bucurii, dar iarasi va luati lumea-n cap... si uite asa ma

Sincer? Dezastru!

2010-03-02T23:27:00.006+02:00

Ma uit la tine si zambesti. Iti cam place ce se intampla in micutul ecran. Te joci cu palmele si intri intr-un joc unic, al tau... ca si cum ecranul ti-ar deveni partener, iar atingerea tastelor ar fi atingerea carnii. E interesant sa te privesc... mai ales mainile... cum imbratiseaza tastele, intr-un contact scurt ca si un joc de-a gadileala. Izbucnesti in ras si te scarpini in cap. Paduchi? Ar

Acelasi... Memo!

2010-02-28T23:17:00.002+02:00

- Shhh... Asculta! - Ce sa ascult, Memo? Ce vrei sa prinzi de-ti incordezi tot trupul? - Asculta... - N-aud nimic oricat as incerca sa-ncremenesc ce pari a cauta cu-atata frematare... Si-asculta mai departe. Tacut... cu ochii mici, caprui, in departare. Cu parul ca si graul copt, cu bratele tinute a imbratisare, cu gura mica-ntredeschisa, clipeste des si masurat... nu ma priveste nici o clipa

Ingramadire

2010-02-26T23:51:00.001+02:00

Daca-ai stiut ca va fi greu, de ce-ai venit? Ce cauti in calea-mi pornita nedeslutita poate? De ce ne insotim prin itze sufletesti ce sunt scapate de control? Opreste-ma cand vezi ca merg inainte si nu e drumul meu nicicum pe-acolo. Se poate sa ma-nsel in alergarea mea sau in nevoia de-a cuprinde. Se poate sa nu-ti fiu insotitor atat de breaz pe cat ma crezi. Si iti doresti, vezi bine, drumuri

Dragos... bete!

2010-02-24T23:56:00.008+02:00

"Viata e ca un fluture"... mi-a spus. Si nu l-am inteles atunci... Si a plecat! In urma, sufletul mi s-a deschis. Si dupa pasi facuti cu timpul, dorit-am zborul. Si-am zambit... pe langa voie. Traiam ca fluture, desi eram inca omida... in timp, descoperit-am fastaceala si-nroseala... la o atingere nebanuita si fugara... la o privire calda ori zambet buclucas... la o ruga printre noptile cu

Cautare

2010-02-22T23:02:00.009+02:00

Uneori caut! Si mi se pare ca totul e controlabil. Ca stiu cand sa deschid ochii, cand sa-mi intind bratele, cand sa pasesc spre departe, cand sa simt, cand sa ma opresc... incremenita! Ca apoi sa clipesc si sa o iau de la capat... Alteori aleg sa nu caut! Aleg sa ma inchid in globul meu, acolo unde invat sa cunosc fiecare coltisor, cu teama... acolo unde sunt visurile si temerile, unde e

Voia Ta ori voia mea!

2010-02-19T17:00:00.006+02:00

Fiecare cred ca am dorit, la un moment dat, sa aflam care este misiunea noastra pe lume sau voia lui Dumnezeu pentru noi. Si am trait atunci clipe de zbucium intens, de intrebari chinuitoare, de cautari frematande pentru a intelege locul nostru. De multe ori am simtit si eu aceeasi nevoie, de a-mi defini implicarea in lume, ce inseamna a fi un crestin adevarat, caci constientizez ca viata mea

Site

2010-02-10T23:47:00.002+02:00

Dualitatea sufletului

2010-02-09T23:01:00.004+02:00

Suntem duali... intruchipam ingeri si demoni... dezvaluim gunoi si valoare. Si doare... atunci cand ingerul din mine se intalneste cu demonul din tine... cand valoarea din tine se izbeste de gunoiul din mine... Si plangem! in noi sau in altii... Alegem sa traim drama de a fi gresit, lasand o privire sa alunece in ochii ei sau ai lui... uitand de libertatea sufletului pentru a imbratisa dorinta

Rol de partener, parinte sau... in cuplu

2010-02-08T22:50:00.005+02:00

Incep postarea aceasta de la comentariile avute. Caci se vede clar nevoia noastra, a tuturor, ca e exprimata sau nu, de a intelege cine suntem, ca si parte al unui intreg tesut in mod divin. Fie ca e vorba de cunostinte, amici sau prieteni, am simtit ca tanjim dupa brate care sa ne ofere siguranta sau tandrete, dupa ochi care sa ne priveasca vrajiti, dupa cuvinte pe care le dorim rostite doar

SA FIM... pe langa ALTII! versus SA FIM cu ALTII!

2010-02-07T21:42:00.011+02:00

Te-ai ingrozit vreo clipa de singuratate? De a te trezi singur si cat te pregatesti de scoala sau serviciu sa nu auzi zgomot de om, pe langa tine sau la telefon? Sa fie... liniste! Dar de-aia care te sperie, te face sa te simti ca intr-un cavou, singur cuc! Liniste care sa te faca sa te asculti pe tine, freamatul din tine, neimplinirile sau golurile. Clipa in care sa fii DOAR cu tine! Groaznic!

Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii!

2010-01-22T21:16:00.004+02:00

Cunosti zicala... ma indoiesc sa nu! Am interpretat in multe feluri spusa, dar diferit intotdeauna de acum. De multe ori, altii erau "sfintii" ce impovarau parcursul meu. Ceilalti impiedicau prin acte inutile, demersuri puerile ceea ce se dorea a fi o tinta. Si mai impiedicata ori mai enervata, cu limba de un cot, puneam piciorul la sfarsit. Cine sunt eu? Cea care zice despre altii ca sunt "

Constanta

2010-01-14T02:30:00.001+02:00

Ti s-a intamplat vreodata sa te plangi de constanta? Ca picioarele iti sunt intr-o mare de nisip cand ti le doresti pe stanca sau macar sa vezi ca te indrepti spre-ntr-acolo? Ti s-a intamplat sa indrepti aratatorul catre cel mai aproape si sa invoci neimplicarea ori lipsa pasarii? Ai simtit vreodata ca fugi in disperare de lucrurile comune, de trainicia pe care o cunosti inca de azi a zilei de

Una bucata zi de 2010

2010-01-01T23:45:00.006+02:00

Fie de ziua mea, fie la inceputul unui nou an, intrebarea generala care mi se tot pune este: "cum te simti in noul an?" Nu ma simt in nici un fel. Daca mi-ar fi cazut acoperisul casei in cap, daca as fi alunecat pe gheata si as fi simtit netezimea asfaltului gaurit... daca as fi auzit-o pe mama in spatele meu: "iar nu ai mancat azi!", atunci poate ca mi-as fi putut da cu parerea despre cum ma