Poti recunoaste un strop de apa dupa sunet? Sau pasii persoanei iubite prin cadenta? Poti alerga in ploaie nu pentru a fi trezit, ci pentru a musca din mirosul de proaspat?
Poti sa lasi totul balta si sa respiri catre soare ca si cum ti-ar fi ultima inghititura de viata? Sa te lasi gadilat precum un copil si sa furi din budinca pe ascuns, ca atunci cand mama te descoperea cu nasucul murdar?
Poti sa uiti de prezent si de joburi, de mobile si laptopuri si sa canti cu putere? Sau poate sa iesi pe-nserate sa vezi ce s-a dus, ce-a ramas, unde esti si ce faci. Poti sa imbratisezi fata in fata si sa lasi fetele galbene virtuale?
Pot sa vreau si sa cer cand nu-mi dau eu ragaz sa mai cred? Pot sa simt bucuria deplina, curata ce curge prin viata cand minutele dispar cu viteza luminii? Cand m-afund in proiecte, in spasme si doruri?
Totul este linistit si frumos... patetic si plictisitor... totul este intr-un cerc putrezit.
E greu sa ma ridic din comod si sa pot!
