Imbratisare!

 

Pamantenii nu iubesc ploaia. O simt rece si trista. Si fug pentru-a-si descoperi plecatoare. Sa nu cumva sa-i atinga... sa nu ii inghete. Se supara cand vad norii pe cer gramadindu-se. Muteste ce-a fost pentru maine. Unde e viata cand afara doar ploua? Cand cerul se varsa, pamantul primeste. Unde e zborul cand norii se-aduna si cer invoiere terestra?

Se necajesc muritorii cand cad picaturi ne-ntrerupte pe casa de tabla. Si-si striga nesomnul si-si chinuie rostul. Caci tot nu iubesc cand afara-i doar ropot. E trist si pustiu... si se plange...

Lipesc fruntea de geam si privesc spre niciunde... da, e doar ploaie... Ce minunat! Cata pace... cata viata de ganduri si trairi gramadite... iesite la dansul de apa. Cate povesti in perdeaua de ploaie si dorinte aruncate in belsug spre pamant. Cand este doar zumzet de apa afara, in casa-i tacut... Imbratisarea e doar pentru ploaie...

                     Iubesc ploaia! Ma apartine!



http://www.youtube.com/watch?v=BAo8ukIkxns&feature=related

Cerc vicios!

E greu sa ma opresc caci nu-mi sta in fire. Mai degraba as fugi intruna, as merge peste tot si as face de toate. Imi place iuresul timpului ocupat si freamatul mintii iscoditoare dupa nestiute. Si n-as vrea sa pierd nimic caci interese sunt multe si domenii destule. Se-ntampla totusi sa nu caut agitatia... dar pur si simplu vine, se instaleaza si ma invaluie pana cand doar reclam lipsa de timp, dar fara a intreprinde actiuni de schimbare externa. Ma pierd in proiecte, in dorinte, in planuri si visuri... ma pierd in afara, ma lupt inauntru. Si pic... catre seara. Imi asez capul pe perna si privesc iar tavanul... este tot gol si tot alb... ca si ieri. Ceva imi lipseste caci sufletu-i rece. Si caut cu ochii pierduti in tavan... si-nteleg. Dar ce pot sa fac cand ceasul ma striga si lumea ma poarta mereu mai departe, mereu fara timp, mereu in afara?

Scrisoare pe perna

- Draga mea... astazi s-ar cuveni sa-ti urez lucruri frumoase, pretioase, pe care sa le porti cu tine mai departe in lume. Dar nu am ce. Si mi-e rusine sa-ti vorbesc sau sa-ti privesc ochii cautatori. O sa-ti scriu ceva ce nu se spune in astfel de momente. Vreau sa-ti vorbesc despre tine-atunci si acum. Despre tine cand te-am cunoscut si despre tine acum.

Imi amintesc ca-mi zambeai. Acum o faci mai rar. Veneai intotdeauna incurcata la intalnirile noastre. Acum esti sigura pe tine. Imi placea sa descopar ca te-ai pregatit special pentru mine si-ai fost sa-ti cumperi ceva deosebit. Acum o faci prea putin, parte din cauza gandului meu de risipa. Imi faceai surprize mici. Acum nu ti se mai par pretioase. Obisnuiai sa te joci, iti placeau pernele sau scartaitul leaganului din curte, plimbarile pe-nserate. Acum esti obosita, asezi pernele daca le stric locul, iar leaganul il auzi neuns. Orice moment liber era timp impreuna si nu-l simteam ca pierdere de vreme chiar daca nu stiam exact ce vrem sa facem. Acum, vrei planificari si scopuri realizate.

Mi-e dor de tine cand zambeai caci ma simteam ales; cand imi atingeai fata, caci imi permiteai sa-ti fiu aproape; cand te pregateai pentru mine caci ma simteam invidiat. Mi-e dor de ochii tai jucausi ce ma provocau sa fug in cautarea ta. Si daca am uitat sa-ti spun ca esti dorita, ma iarta, nu ma dezic de-a fi barbat imprastiat. Dar nu uita, caci de nu-ti spun ce simt, inseamna ca nimic nu e schimbat, iar dragostea de tine-i tot acolo. Te las sa dormi... iti las pe perna ce ti-am scris... cu-o floare... stiu ca zambesti cand o gasesti...


- Dragul meu, multumesc pentru floare! Intotdeauna ti-au placut lucrurile marunte, de suflet insa. Si ai dreptate, m-am schimbat incet si nestiut. Promit ca ma voi bucura de leaganul neuns sau pernele cu puf. Te las acum caci asta seara cand te vad as vrea sa uit de tot, dar nu de tine, de scartait, dar nu de leagan; de griji, dar nu de joaca! Deci te astept. Sa te intorci degraba!

Povestea din turn!

E noapte. Si parca din ce in ce mai noapte.

Prin geamul aburind se cauta miscarea. Nerostit, se citeste trairea din turnul de la capat de lume. Si chicotelile printre soapte ascunse. Ce mai conteaza de sunt martori,  de se perinda gloata-imprejur? In turnul inalt se traieste o poveste tacuta. Tremuranda, cartea isi deschide gandul si se scrie inocenta privirii si a mainii atinse de fata...

Si timpul a strabatut peste turn, peste zambet si vorbe promise. Se priveste imbratisarea doritilor, se cauta privirea alesilor, se tanjeste dupa frematatul dorintei. Se paseste peste note de doruri, se danseaza, se promite, se viseaza spre maine... ca nu va fi mult, ci curand!

E noapte. Parca din ce in ce mai noapte. Sub clipe tacute, se doarme!

Ghiocel cu capul mare!

Sa doresc si eu noua, oamenilor de lut, la inceput de mugur de floare... dar ce? Ca toate dorintele si urarile au fost aruncate in aer, in soare... pe toate le stim, de toate ne-am plictisit. Cu totii... sau pe rand! Asa ca las deoparte la multi ani ca o sa aveti si daca as vrea eu mai putini :D... sanatate, ca mi-o mancati pe-a mea... bucurii, dar iarasi va luati lumea-n cap... si uite asa ma trezesc la fundul sacului si va scot din el un simplu ghiocel!

Acum e cam sifonat, l-am pus la presat. E cam varza saracul! Dar cand l-am primit, n-am putut sa nu sporovaiesc jumatate de ora ca e cel mai parfumat ghiocel pe care l-am primit. Si cel mai frumos... si cel mai.... ghiocel. De fapt, cred ca a fost prima data cand am primit doar un ghiocel. Ce mare treaba!

Mda, banalul ghiocel. Nu l-am privit niciodata ca special, caci alta floare a mugurelui-rasare parea mai pofticioasa pentru mine. Dar uite cum ma prinde primavara fara sa aleg. Nu c-ar fi prea greu, nu degeaba mi-o fi preferata.

Dar eram la urari, multumiri.. de-alea! ... mda, m-am pierdut. Am primit lucruri simple, banale... ghiocelul asta cu capul mare si scapat in parfum... Multumesc! :)

O zambila batuta care incepe sa paleasca, deci astept alta... Multumesc! :)

Martisoare ca toate altele de la oameni ca nimeni altii... Multumesc! :)

Mi-as dori pentru voi sa imbratisati lucrurile simple, framatarile de viata ascunse in ramurile primaverii... si sa va bucurati pentru sufletul celui ce va poarta.

Sa fiti colorati in trairi, zambareti in purtare, infloritori in daruire si incantati in dorinta! O primavara speciala!

Sincer? Dezastru!

Ma uit la tine si zambesti. Iti cam place ce se intampla in micutul ecran. Te joci cu palmele si intri intr-un joc unic, al tau... ca si cum ecranul ti-ar deveni partener, iar atingerea tastelor ar fi atingerea carnii. E interesant sa te privesc... mai ales mainile... cum imbratiseaza tastele, intr-un contact scurt ca si un joc de-a gadileala. Izbucnesti in ras si te scarpini in cap. Paduchi? Ar fi de preferat sa nu. Incurcat? Si-inca cum!

Ai intrat intr-o lume a ta ori paralela cu a ta. Important e ca te-a prins si de urechi si de degete si cum mai vrei tu... Te-ncrunti, dar te inseninezi de indata. Te joci cu parul si te-aud incet pe sub casti ca si un motan in procesul de tors... acum chiar razi. Hei!!!Baga-ma in seama! Imi scrii pe mess, desi-s pe langa tine... asa... acum arati mai calculat... mai asezat... mai normal! Ups! Am zis normal? Si iarasi razi, iarasi tastezi, te incrunti, chicotesti, te-ametesti, te pierzi, te redai, te oferi si te-aduni....

Esti departe de mine chiar daca privesti catre mine. De ce nu ma intrebi ce gandesc? Caci chiar ti-as spune! Si parca-ntelegi ce plamadesc. Zgomotul de taste se-opreste, degetele se aduna, ma privesti si intrebi: "Ce se intampla?"

Sincer? Dezastru!