Ma uit la tine si zambesti. Iti cam place ce se intampla in micutul ecran. Te joci cu palmele si intri intr-un joc unic, al tau... ca si cum ecranul ti-ar deveni partener, iar atingerea tastelor ar fi atingerea carnii. E interesant sa te privesc... mai ales mainile... cum imbratiseaza tastele, intr-un contact scurt ca si un joc de-a gadileala. Izbucnesti in ras si te scarpini in cap. Paduchi? Ar fi de preferat sa nu. Incurcat? Si-inca cum!
Ai intrat intr-o lume a ta ori paralela cu a ta. Important e ca te-a prins si de urechi si de degete si cum mai vrei tu... Te-ncrunti, dar te inseninezi de indata. Te joci cu parul si te-aud incet pe sub casti ca si un motan in procesul de tors... acum chiar razi. Hei!!!Baga-ma in seama! Imi scrii pe mess, desi-s pe langa tine... asa... acum arati mai calculat... mai asezat... mai normal! Ups! Am zis normal? Si iarasi razi, iarasi tastezi, te incrunti, chicotesti, te-ametesti, te pierzi, te redai, te oferi si te-aduni....
Esti departe de mine chiar daca privesti catre mine. De ce nu ma intrebi ce gandesc? Caci chiar ti-as spune! Si parca-ntelegi ce plamadesc. Zgomotul de taste se-opreste, degetele se aduna, ma privesti si intrebi: "Ce se intampla?"
Sincer? Dezastru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu