marți, iunie 29

Covrig!

- Cioc-cioc! Covrigi proaspeti, doresti?

Cine tot bate si pace nu-mi da? Covrigi la ora asta? Na bine, fie. Un covrig, te rog. Sau mai degraba bucatele. Dar iei si tu si eu, sa-l impartim, sa-l terminam curand. O data mie, alta data tie... o data tie, apoi mie... intre inghitituri mai povestim din cate ne-au trecut prin suflet sau prin viata... Descopar ca nu-ti fu usor pe cale, c-ai strabatut pe timp de noapte drumuri printre salcii impletite si ai dorit si ai sperat... si greu ti-a fost. Dar nu trisa! Acum e-nghititura ta. Zici ca-i a mea? No, nu e bine. Ma iei la pacalit. Sau eu... nu mai cunosc de rand a fost sau a venit. Ne-am incurcat in cine-a fost si este...

Tu esti mai intelept, ia de-asta data tu, chiar de s-ar zice ca e randul meu intai. Si pari sa te-nvoiesti, desi zambesti strengar. Si bucatica ti-o intind si-n loc sa-nghiti, ma pacalesti cu drag. Ma fastacesc, ma departez si incurcata te intreb: covrig?

luni, iunie 21

Preumblare

Cand seara imblanzeste pamantul, imi descalt picioarele obosite de goana si tacut calc pe nisip. Voi lua-o in stanga urmelor lasate chiar ieri, caci altul mi-e ceasul acum si alta-i chemarea. Inchid ochii si las vantul sa-mi impleteasca parul cu mirosul salciu.

M-am hotarat! Accept ca nu pot opri zefirul cand imi tulbura gandul. Nu pot stapani marea cand ma sperie infinitul ce se varsa spre mine. Voi accepta tremuratul de pasi, voi invata ca strangerea trupului ia uneori nesfarsitul...

M-am hotarat! Sa mut muntii, m-am hotarat sa ma sfaram, sa pun temei in ce m-am indoit candva, sa cred, sa ma incred, sa astept, sa sper, sa mut, sa zbor, sa respir, sa visez, sa doresc, sa tac!

Simt briza si mirosul de scoici... simt gust de sarat in privire... simt urme de om pe aproape. M-am decis? Oh, da... sa ma las... negresit! Chircirea-mi o simt mai straina, mai ciudat ca-nserarea de ieri... m-am decis... sa intreb?

Cand seara imblanzeste pamantul, ma-ntind pe nisip... e umed si rece... mirosul de viata-i sarat!