Inner child

                            

Sunt mare om si nu e pentru mine sa visez. Sunt ocupat cu tehnica, dosare, impozite, salarii... vreau multe, deci muncesc in plus. Ma copleseste ziua uneori cu ce ar trebui sa fac, n-am chef sau spor si las sa treaca timpul. Nu ca as vrea, ci ca... nu pot sa fac sa fie altfel. Cand am zambit sau stat in ploaie? Cand am fugit pe-un camp cu flori si adiere calda? Hmm... n-am timp, copile, sa ma joc.

Insisti... cand am imbratisat? Vorbesti prostii... ce-mbratisare? Nu am nevoie de bezele. M-ar crede lumea un nebun sa ma-opresc cu bratele deschise. Nu e de mine, preocuparile mi-s diferite de-ale tale.

Te las caci is grabit. Cand timpul zboara si banii mi se duc. Ma tii de mana. Lasa-ma, copile! Sunt dari ce trebuie sa le achit, sunt visuri catre care tind, sunt pofte ce mi le doresc, e viata-ntreaga, iar tu mai vrei sa stau? Nu ma retine, timpu-i pretios! N-am timp de Dumnezeu sau de gandit prea mult. Metroul secunda o asteapta, il pierd, nu vezi? Ce faci, copile?? De ce plangi? Sunt om prea mare sa ma-ncurc cu alte sentimente... n-am timp sa te sarut 'nainte de-a pleca. Sunt unii ce depind de mine, sunt suferinte peste tot. Ma duc sa fac si eu un bine si pentru ei si pentru mine. Plec, is grabit, nu te-ntrista! N-am timp de suflet chiar acum... poate diseara or maine... or... candva...

                                              

Omul clepsidra

Omul este pe jumatate clepsidra. Usor nu-i e sa recunoasca nisipul ce-l aduna pas cu pas pana la revarsare. Si nu se stie niciodata cand va fi destul de adunat, de indurat sau cum va fi eliberarea. Si cand se naste, clepsidra se intoarce si fiecare vis, regret sau gand le simte cum aluneca din viata. Si vrea sa strige ce-i trait ori daruit. Simte ca-i pacat sa fie sau sa treaca. Plange din durut si rade din dorit. Dar se opreste-apoi. Se simte singur si parca zgomotul nisipului e zdrobitor cand cade. Vrea sa vorbeasca, dar e printre oameni rece... sa planga, dar cel din fata-i va crede ca se cade?

Ah, om de lut... tu esti pe jumatate o clepsidra. Te impietresti cand crezi ca e desarta povestea ce-o traiesti. Dar ai nevoie de un om ce-i tot pe jumatate o clepsidra. Cand de la tine nisipul se revarsa, permite-i lui sa-l prinda-acolo jos. E omul inzestrat de tine sa-ti pastreze taine, e pui de suflet.

Tu esti o parte din clepsidra. Si cine-i restul pana la-mplinit nu te zoreste sa fii altfel, ci doar primeste nisip ce ai nevoie sa deschizi.

                      Te imbratisez cu drag pe tine, Yo!