Inner child

                            

Sunt mare om si nu e pentru mine sa visez. Sunt ocupat cu tehnica, dosare, impozite, salarii... vreau multe, deci muncesc in plus. Ma copleseste ziua uneori cu ce ar trebui sa fac, n-am chef sau spor si las sa treaca timpul. Nu ca as vrea, ci ca... nu pot sa fac sa fie altfel. Cand am zambit sau stat in ploaie? Cand am fugit pe-un camp cu flori si adiere calda? Hmm... n-am timp, copile, sa ma joc.

Insisti... cand am imbratisat? Vorbesti prostii... ce-mbratisare? Nu am nevoie de bezele. M-ar crede lumea un nebun sa ma-opresc cu bratele deschise. Nu e de mine, preocuparile mi-s diferite de-ale tale.

Te las caci is grabit. Cand timpul zboara si banii mi se duc. Ma tii de mana. Lasa-ma, copile! Sunt dari ce trebuie sa le achit, sunt visuri catre care tind, sunt pofte ce mi le doresc, e viata-ntreaga, iar tu mai vrei sa stau? Nu ma retine, timpu-i pretios! N-am timp de Dumnezeu sau de gandit prea mult. Metroul secunda o asteapta, il pierd, nu vezi? Ce faci, copile?? De ce plangi? Sunt om prea mare sa ma-ncurc cu alte sentimente... n-am timp sa te sarut 'nainte de-a pleca. Sunt unii ce depind de mine, sunt suferinte peste tot. Ma duc sa fac si eu un bine si pentru ei si pentru mine. Plec, is grabit, nu te-ntrista! N-am timp de suflet chiar acum... poate diseara or maine... or... candva...