Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii!

Cunosti zicala... ma indoiesc sa nu!

Am interpretat in multe feluri spusa, dar diferit intotdeauna de acum. De multe ori, altii erau "sfintii" ce impovarau parcursul meu. Ceilalti impiedicau prin acte inutile, demersuri puerile ceea ce se dorea a fi o tinta. Si mai impiedicata ori mai enervata, cu limba de un cot, puneam piciorul la sfarsit.

Cine sunt eu? Cea care zice despre altii ca sunt "sfintii" ce judeca in lipsa de activitate. Sunt cea care se opune vehement verdictelor in lipsa probei... cea care se abtine de la judecata... cea care tine-n brate pe nefericitii vietii cerandu-le atat cat pot sa duca... cea care se comporta fara partinire cu cei saraci sau instariti. Eu sunt de partea celor asupriti si limitati perceptiei neastearsa-a lumii. Ah, ce gresiti sunt cei ce taia panglica 'nainte de a face funda.

Si... pleosc! Cu bata-n balta! Cu toata detasarea de judecata lumii, in aseara asta, m-am simtit eu "sfanta". Si ce-am blamat la altii, facut-am cu atata usurinta. Am judecat si nu oricum, ci stramb. Pripit... iresponsabil si pe fond de stare. Si cine crezi c-avea mai mult de spus legat de concluzionarea prematura? Moi, bien sur! Tot celalalt gresise!

Greseala e din doua parti, se intelege! Comunicarea e din doi. Dar partea mea e-a mea. Iar vina mea e tot a mea. Si am tacut cand mi-am descoperit lentilele-aburite. Ce mai era sa fac?! Am regretat si am cerut iertare.

Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii! De fapt, pana la Dumnezeu, te mananc eu... sau tu... sau oricare dintre noi poate musca din altul. Prin siguranta personala ca eu nu judec, eu nu gresesc, eu nu fac... ca altii!

Imi pare rau. Plec capul ispasita. In seara asta "sfanta" am fost eu ... maine tu poate... ori cine stie...

Dar vorba e adevarata ("Pana la Dumnezeu te mananca sfintii")... de-o incep cu mine, cu tine... sau cu fiecare!

Dar n-as pleca 'nainte de a face o recomandare:

"Why" - Michael Card

Why did it have to be a friend
Who chose to betray the Lord
Why did he use a kiss to show them
That's not what a kiss is for
Only a friend can betray a friend
A stranger has nothing to gain
And only a friend comes close enough
To ever cause so much pain
And why did there have to be thorny
Crown pressed upon His head
It should have been the royal one
Made of jewels and gold instead
It had to be a crown of thorns
Because in this life that we live
For all who seek to love
A thorn is all the world has to give
And why did it have to be
A heavy cross He was made to bare
And why did they nail His feet and hands
His love would have held Him there
It was a cross fror on a cross
A thief was supposed to pay
And Jesus has come into the world
To steal every heart away
Yes, Jesus had come into the world
To steal every heart away.

http://www.youtube.com/watch?v=3T74qnBqip8&feature=related


                                                 

Constanta

Ti s-a intamplat vreodata sa te plangi de constanta? Ca picioarele iti sunt intr-o mare de nisip cand ti le doresti pe stanca sau macar sa vezi ca te indrepti spre-ntr-acolo?

Ti s-a intamplat sa indrepti aratatorul catre cel mai aproape si sa invoci neimplicarea ori lipsa pasarii?

Ai simtit vreodata ca fugi in disperare de lucrurile comune, de trainicia pe care o cunosti inca de azi a zilei de maine? Ori ca ai vrut sa simti clipa de clipa cum inima zvacneste cu putere in pieptu-ti ambalat printre haine?

Poate ca ai trait aceste emotii, poate ca ai trait mai colorat si intens . Poate esti genul de om care iubeste pamantul si stanca, care doreste radacina copacului pentru a-si lua seva de viata. Ori poate esti genul de vultur care poposesti crampeie de timp pe pamant, menirea ta fiind intr-un zbor neintrerupt catre cer... spre departe.

Ti s-a intamplat vreodata sa te plangi de stabilitate? Stabilitatea a ceea ce esti, a ceea ce cunosti din tine si prin tine. Ca esti din pamant ori din aer... conteaza atat de putin sub privirea fugara de timp.

Ti s-a intamplat ca dorind si plangand de constanta sa privesti in afara... sa uiti sa te privesti din nou si din nou pana ce zambetul va aparea stingher spunand "te cunosc?"

Constanta o dorim din afara. O chemam si-o blestemam cand ne pleaca. Ce ras si ce vaiet... complicatii terestre... cautam tot in altii, cand de fapt ni se intampla sa ne uitam chiar pe noi.

Una bucata zi de 2010

Fie de ziua mea, fie la inceputul unui nou an, intrebarea generala care mi se tot pune este: "cum te simti in noul an?"

Nu ma simt in nici un fel. Daca mi-ar fi cazut acoperisul casei in cap, daca as fi alunecat pe gheata si as fi simtit netezimea asfaltului gaurit... daca as fi auzit-o pe mama in spatele meu: "iar nu ai mancat azi!", atunci poate ca mi-as fi putut da cu parerea despre cum ma simt.

Si uite asa, iarasi la un inceput de an, in care ma simt la fel ca acum o zi... si maine probabil ca variatiile vor fi la fel de mici. Caci schimbarea niciodata nu inseamna preschimbare, n-are de-a face cu clipa sau cu secundele de dupa 12 noaptea.

Asa ca ma astept la urcari line si coborari abrupte, caci cam asa e cursul firesc al vietii si de ce nu, si cel care de cele mai multe ori aduce si beneficii multiple.

Sa aveti parte de schimbari in viata voastra... de toate tipurile: de la mici, la mari, simple sau complexe, alb-negru sau colorate. Important este sa va bucurati de ele, daca nu atunci... peste timp cand veti rade ca niste copii de ceea ce odata v-a facut sa plangeti... poate!

Un an plin... cu de toate!