- Draga mea... astazi s-ar cuveni sa-ti urez lucruri frumoase, pretioase, pe care sa le porti cu tine mai departe in lume. Dar nu am ce. Si mi-e rusine sa-ti vorbesc sau sa-ti privesc ochii cautatori. O sa-ti scriu ceva ce nu se spune in astfel de momente. Vreau sa-ti vorbesc despre tine-atunci si acum. Despre tine cand te-am cunoscut si despre tine acum.
Imi amintesc ca-mi zambeai. Acum o faci mai rar. Veneai intotdeauna incurcata la intalnirile noastre. Acum esti sigura pe tine. Imi placea sa descopar ca te-ai pregatit special pentru mine si-ai fost sa-ti cumperi ceva deosebit. Acum o faci prea putin, parte din cauza gandului meu de risipa. Imi faceai surprize mici. Acum nu ti se mai par pretioase. Obisnuiai sa te joci, iti placeau pernele sau scartaitul leaganului din curte, plimbarile pe-nserate. Acum esti obosita, asezi pernele daca le stric locul, iar leaganul il auzi neuns. Orice moment liber era timp impreuna si nu-l simteam ca pierdere de vreme chiar daca nu stiam exact ce vrem sa facem. Acum, vrei planificari si scopuri realizate.
Mi-e dor de tine cand zambeai caci ma simteam ales; cand imi atingeai fata, caci imi permiteai sa-ti fiu aproape; cand te pregateai pentru mine caci ma simteam invidiat. Mi-e dor de ochii tai jucausi ce ma provocau sa fug in cautarea ta. Si daca am uitat sa-ti spun ca esti dorita, ma iarta, nu ma dezic de-a fi barbat imprastiat. Dar nu uita, caci de nu-ti spun ce simt, inseamna ca nimic nu e schimbat, iar dragostea de tine-i tot acolo. Te las sa dormi... iti las pe perna ce ti-am scris... cu-o floare... stiu ca zambesti cand o gasesti...
- Dragul meu, multumesc pentru floare! Intotdeauna ti-au placut lucrurile marunte, de suflet insa. Si ai dreptate, m-am schimbat incet si nestiut. Promit ca ma voi bucura de leaganul neuns sau pernele cu puf. Te las acum caci asta seara cand te vad as vrea sa uit de tot, dar nu de tine, de scartait, dar nu de leagan; de griji, dar nu de joaca! Deci te astept. Sa te intorci degraba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu