- Shhh... Asculta!
- Ce sa ascult, Memo? Ce vrei sa prinzi de-ti incordezi tot trupul?
- Asculta...
- N-aud nimic oricat as incerca sa-ncremenesc ce pari a cauta cu-atata frematare...
Si-asculta mai departe. Tacut... cu ochii mici, caprui, in departare. Cu parul ca si graul copt, cu bratele tinute a imbratisare, cu gura mica-ntredeschisa, clipeste des si masurat... nu ma priveste nici o clipa si nici nu pare sa ii pese ce-i prin jur. El stie doar ca vorba e desarta, ca fapta-i mai sus de tot.
- Dar ce tot cauti, Memo, printre semne? Ce te framanti cu-nfrigurare? Ce rod de nestiut mai tesi in sufletu-ti adanc si incifrat? De vrei, putem sa ne jucam un timp; aici sunt oamenii de lut, ii strangi in pumn, apoi vom face altii. Aici sunt pomii dezgoluti, le facem haine pentru maine. Si gandul poate fi schimbat... Dar tu tot taci. Si pana cand, intreb, atata neclintire?
Il vad si azi la fel ca alta data... e ca nenimeni cu floarea rosie in pumn... nu stiu de ar dori s-o dea sau doar s-o aiba... de-i pentru cineva ori pentru el. Dar e mereu acolo, in mana tremuranda cand asteapta... privindu-o des si incurcat, cu-obrajii-mbujorati a asteptare...
- Asculta...
Ascult... caci n-am a face altceva mai pretios... si-apoi doar clipa asta imi dezleaga glasu-i. Mi-ar fi prea dor de nu l-as asculta... caci cine stie maine ce-o sa fie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu