Daca-ai stiut ca va fi greu, de ce-ai venit? Ce cauti in calea-mi pornita nedeslutita poate? De ce ne insotim prin itze sufletesti ce sunt scapate de control? Opreste-ma cand vezi ca merg inainte si nu e drumul meu nicicum pe-acolo. Se poate sa ma-nsel in alergarea mea sau in nevoia de-a cuprinde. Se poate sa nu-ti fiu insotitor atat de breaz pe cat ma crezi. Si iti doresti, vezi bine, drumuri mai incurcate ca acum. Nu stim pe unde incotro ne poarta vrerea si tot ce cerem pare tot mai mult. E mult??!
Ah... nu sunt strajerul ce-mi doresc pentru oricare, nu sunt mostenitor cuminte pentru maine. Si de gresesc? Da, nu-i tagada! Dar ce sa fac cand ce e-n mine cerceteaza potrivirea? Ce mai conteaza ce s-a scris? Ce s-a ales ori s-a dorit?
Se-ntampla sa se potriveasca uneori un drum cu altul, o inima cu alta... un vis neintrerupt cu-un zbor... te-am imbrancit si te-am lovit in suflet... te-am condamnat si pedepsit. Nu sunt precum ogarul credincios si nici nu tac de nu se stie ce se-ntampla. Ci-ti spun si te bruschez. Gresesc? Se poate! Ma iarta... o fac pentru ca doare!
De ce iti ceri iertare? Pentru drumul ales spre durere? Daca e mai simplu sa dai vina pe celalalt, in general, aproape la fel de simplu e pt unii sa se invinovateasca; de parca daca ne dublam nefericirea biciuindu-ne singuri, pare mai suportabil.
RăspundețiȘtergerePoate ca nu stabilirea vinei cuiva e cheia spre mangaiere. Ci imbratisarea care te asteapta la capatul ei, unde ghici cine se afla! MOI-MEME! Exact!