Suntem duali... intruchipam ingeri si demoni... dezvaluim gunoi si valoare. Si doare... atunci cand ingerul din mine se intalneste cu demonul din tine... cand valoarea din tine se izbeste de gunoiul din mine... Si plangem! in noi sau in altii...
Alegem sa traim drama de a fi gresit, lasand o privire sa alunece in ochii ei sau ai lui... uitand de libertatea sufletului pentru a imbratisa dorinta inimii. Si plangem in noi cand este tot acolo si totusi nu mai este al nostru... nici fizic, nici sufleteste...
Ori cand suntem incapabili si prea fricosi sa ne intoarcem in noi, sa daramam, sa strigam, sa imploram, sa cautam, sa renastem... ne izbim cu putere in altii... si cautam sa umplem goluri, luand de la ei si punand in noi. Si tot ce reusim... e sa facem golul mai mare... sau sa uitam ca am dorit.... pe ACEL cineva...
Suntem duali in statut... intruchipam cersatori si stapani... cautam pomana din sufletul ei... sau al lui... victimizam... ca sa nu mai doara, ca sa legam... iar uneori ne simtim stapani... peste altii... niciodata peste sufletul nostru! Caci atunci cand vine vorba de fapte, nu noi am ales, ci destinul, nu noi am ranit... ci un alter...
Si-atunci? Daca dualitatea mea se intalneste cu-a ta, cine-a spus ca nu exista chimie???
Suntem duali in privirea din noi caci il vrem stapan peste noi sa se faca... si-l vrem punte peste care sa calcam mai departe... Iar cand eu te doresc ca stapan, iar tu punte ma vrei... ingerul si demonul isi vor aseza inimile a bocet in doi... pentru ca nu este, pentru ca se vrea altceva, pentru ca doare, iar aerul pare a fi disparut... si-atunci, nu mai exista INGER si DEMON, ci doar eu... si doar tu... fara masca!
Alegem sa traim drama de a fi gresit, lasand o privire sa alunece in ochii ei sau ai lui... uitand de libertatea sufletului pentru a imbratisa dorinta inimii. Si plangem in noi cand este tot acolo si totusi nu mai este al nostru... nici fizic, nici sufleteste...
Ori cand suntem incapabili si prea fricosi sa ne intoarcem in noi, sa daramam, sa strigam, sa imploram, sa cautam, sa renastem... ne izbim cu putere in altii... si cautam sa umplem goluri, luand de la ei si punand in noi. Si tot ce reusim... e sa facem golul mai mare... sau sa uitam ca am dorit.... pe ACEL cineva...
Suntem duali in statut... intruchipam cersatori si stapani... cautam pomana din sufletul ei... sau al lui... victimizam... ca sa nu mai doara, ca sa legam... iar uneori ne simtim stapani... peste altii... niciodata peste sufletul nostru! Caci atunci cand vine vorba de fapte, nu noi am ales, ci destinul, nu noi am ranit... ci un alter...
Si-atunci? Daca dualitatea mea se intalneste cu-a ta, cine-a spus ca nu exista chimie???
Suntem duali in privirea din noi caci il vrem stapan peste noi sa se faca... si-l vrem punte peste care sa calcam mai departe... Iar cand eu te doresc ca stapan, iar tu punte ma vrei... ingerul si demonul isi vor aseza inimile a bocet in doi... pentru ca nu este, pentru ca se vrea altceva, pentru ca doare, iar aerul pare a fi disparut... si-atunci, nu mai exista INGER si DEMON, ci doar eu... si doar tu... fara masca!
(mai, 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu