Fiecare cred ca am dorit, la un moment dat, sa aflam care este misiunea noastra pe lume sau voia lui Dumnezeu pentru noi. Si am trait atunci clipe de zbucium intens, de intrebari chinuitoare, de cautari frematande pentru a intelege locul nostru.
De multe ori am simtit si eu aceeasi nevoie, de a-mi defini implicarea in lume, ce inseamna a fi un crestin adevarat, caci constientizez ca viata mea are nevoie sa fie predata pe deplin in mainile lui Dumnezeu.
Inseamna sa fac voia lui Dumnezeu sa ascult de parinti? Sau sa mananc ce este sanatos pentru trupul meu? Sau sa simt cu sarmanii?Vrea Dumnezeu sa-mi traseze un drum pe care eu sa-l urmez? Are Dumnezeu viata deja pregatita pentru mine, iar partea mea este alegerea trairii ei? In dorinta sincera de a-L cunoaste la nivel personal pe Dumnezeu, mi-am pus cateva intrebari:
1. Alege Dumnezeu pentru mine o persoana cu care sa ma casatoresc sau o profesie ori un loc in care sa traiesc? Caci daca este asa, inseamna ca responsabilitatea pentru viata mea este mai mica decat responsabilitatea lui Dumnezeu fata de mine. Mai exista liberul arbitru si ce inseamna de fapt acest liber arbitru? Ce inseamna libertatea oferita de Dumnezeu?
2. Trairile ca urmare a indeplinirii planului lui Dumnezeu sunt dureroase si conflictuale? Daca da, pentru cat timp? Cum alegerea divinitatii nu este usoara pentru caracterul omenesc, cand obtin pacea si siguranta ca drumul ales este bun?
3. Planul lui Dumnezeu pentru mine este unul gata construit, iar eu il preiau si lupt pentru indeplinirea lui? Ce se intampla cu informatiile/experientele ulterioare care ne conduc catre o intelegere mai profunda a lui Dumnezeu si poate duc si la o schimbare de paradigma?
4. Cine gandeste pentru mine? Existenta unui plan asupra vietii mele, inseamnand reperele importante ale existentei (familia si misiunea), presupune mai putina oboseala personala, caci nu mai este nevoie sa descopar din 15 variante una potrivita pentru mine. Aleg din 2 optiuni, sa urmez drumul trasat de Dumnezeu sau nu. Asta inseamna ca un singur drum e pentru mine, restul optiunilor (chiar daca pot parea bune... sau chiar pot fi?) sunt gresite?
5. Ce inseamna misiunea personala? Este generala sau cat se poate de concreta? Daca este una generala, atunci mai pot vorbi de un plan bine pus la punct pentru viata mea? Daca este una concreta, atunci nu cumva Il limitez pe Dumnezeu si posibilitatile lui de a ma folosi?
Mi-e teama de a ma pierde in despicarea firului in 14 si a pierde dorinta de a afla ce se intampla cu viata mea. Am cautat raspunsuri clare in Biblie. Am staruit in rugaciune si in nevoia curata de a urma principiile divine. Tot ce pot impartasi este din experienta mea cu Dumnezeu si modul in care a lucrat pentru incertitudinile personale. Cunosc despre Dumnezeu din pruncie si vorbesc zilnic despre El, ca este infinit. Mereu mi-a fost usor sa zic asta pentru ca rational intelegeam. Insa nu detinem doar ratiune, ci si simtire. Asa ca, este important momentul in care ajungem la un echilibru gand-sentiment, o armonizare pentru ca asta inseamna lipsa conflictului. Iar Dumnezeu nu-si doreste conflicte pentru noi. Am experimentat in viata mea rezolvari necrezute si finalitati uimitoare alese de Dumnezeu si necunoscute mie. Peste 3 ani am fost convinsa ca misiunea mea data de Dumnezeu este sa indeplinesc un anumit rol in viata cuiva. Si era atat de puternica incredintarea si simtirea imi spunea acelasi lucru. Cu toate acestea, implinirea acestei misiuni durea teribil, halucinant uneori. Dar in sinceritatea inimii am urmat drumul ce credeam a fi potrivit. Pana intr-un moment, cand coplesita, m-am oprit pentru a intreba, chema din nou pe Dumnezeu. Trebuie sa doara, Doamne, atat de mult, indeplinirea misiunii Tale? Acesta este rolul pe care trebuie sa-l am? Si Dumnezeu mi-a raspuns, departandu-ma de tot ce am crezut cale de rezolvare si traire pana atunci. Mi-a aratat ca eu am cerut un "da" sau "nu" dintr-un singur drum. Dar ca exista mult mai multe drumuri cu aceeasi polaritate. Si foarte greu am inteles ca Dumnezeu se descopera incet. Si uneori cu alte drumuri decat cele intuite de noi.
1. Cred ca Dumnezeu nu va alege niciodata o persoana pentru mine, ci va alege un caracter si o influenta pozitiva. Aceasta inseamna ca Dumnezeu nu are un partener sau un loc in care sa stau pentru mine, ci Dumnezeu are parteneri pentru mine, partenerul alegandu-l eu, prin prisma libertatii totale pe care Dumnezeu mi-a dat-o. Dar criteriul definitoriu este modul in care celalalt ma influenteaza. Daca partenerul ma apropie de Dumnezeu si simt o crestere spirituala si o dorinta de slefuire, nu cred ca Dumnezeu se impotriveste unei astfel de relatii. Astfel, am responsabilitate 100% pentru alegerea mea. Daca Dumnezeu ma indruma catre o anumita persoana sau zona, atunci am dreptul sa-I reprosez lui Dumnezeu nefericirea mea. Dar Dumnezeu nu procedeasa astfel!
2. A-L alege pe Dumnezeu presupune durere pentru ca aceasta inseamna alegere impotriva pacatului. Insa Dumnezeu este cu mine in groapa cand mi-e greu si ies impreuna cu El. Durerea aceasta este diferita de cea simtita cand nu esti consacrat pe deplin. Te doare, dar ai liniste. In acelasi timp, a fi predat lui Dumnezeu cred ca nu inseamna o viata de conflicte si suferinte. Ci cred ca este vorba despre o durere temporara, de scurta durata, care umple apoi sufletul de liniste si de bucuria legaturii cu Tatal.
3. Misiunea mea se construieste in timp, odata cu aprofundarea si interiorizarea principiilor Caci daca Dumnezeu mi-ar descoperi la o varsta tot ce vrea sa fac, aceasta ar insemna ca experienta ulterioara nu mai ajuta prea mult, cel putin nu in intelegerea lui Dumnezeu si in implicarea Lui in viata mea. Am crezut ca rolul meu in viata personaei despre care vorbeam mai sus era pentru toata viata. Am cuprins dupa foarte mult timp ca rolul meu a fost pentru scurt timp. Si nici macar atunci n-am inteles pe deplin. Pentru ca nu vedeam nimic facut in urma mea. Ulterior Dumnezeu mi-a aratat ce s-a schimbat si care a fost samanta mea. Si surprinzator, inca o face.
4. Eu gandesc pentru mine. Sunt pe deplin incredintata ca decizia vietii mele imi apartine. De asemenea sunt convinsa ca Dumnezeu are drumuri pentru mine si nu drum. Pentru ca tinta noastra nu este cucerirea unei persoane sau a unei tari, ci tinta este Dumnezeu, iar acolo pot ajunge, cu o viata consacrata, in mai multe feluri (misiune externa, interna, consiliere, prin abilitatile practice detinute ce pot imbunatati viata altora). Aceasta inseamna ca un drum (alegerea misiunii externe) nu-l neaga neaparat pe un altul (misiunea in familie). In acelasi timp, ne blocam de multe ori in ceea ce se numeste fixitate functionala. Dumnezeu vrea asta pentru mine! Eu spun da sau nu? Dar daca Dumnezeu vede de fapt altceva? Sau daca Dumnezeu nu vrea nimic de la mine, ci doar sa fiu fericit, iar asta presupune o viata echilibrata si principiala.
5. Pentru mine, misiunea personala este una interioara in primul rand, si atunci as putea-o numi generala, pentru ca nu are coordonate specifice. Ce inseamna asta? Nu cred ca Dumnezeu imi cere specific sa aleg pe cineva sau un loc. Caci facand altfel nu mai indeplinesc voia Lui. Ci cred ca Dumnezeu vrea inima mea. Ma vrea pe mine. Ori asta inseamna ca oriunde sunt, Il pot sluji. Misiunea mea pe lumea asta nu consider ca este doar de a merge efectiv intr-un loc si a ramane acolo pentru toata viata. Desi de multe ori, m-am oprit si mi-am cercetat inima in vederea pregatirii pentru misiunea externa pe o perioada de timp. Insa consider ca avand in minte un punct geografic, pierdem restul. Ati auzit de oameni care au ajuns la tinta, dar sunt goi? Si tot ce traiesc pe varf este un groaznic sentiment al singuratatii si neimplinirii? Pentru ca Dumnezeu a creat varfuri, varfuri geografice si varfuri launtrice, pe care sa le atingem, apoi sa mergem mai departe.
Gandul cel mai important in ceea ce priveste voia lui Dumnezeu in viata mea este ca Dumnezeu vrea sa fiu ACTIVA si FERICITA. Oriunde m-as afla. Sa nu astept sa ajung undeva pentru a-L arata in viata mea, sa nu fug catre avion, pierzand trenul care ma duce acolo. Dumnezeu vrea sa fiu pentru altii (inseamna familia mea, prietenii, cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu) si vrea sa fiu pentru mine. Caci uneori, ma uit pe mine, incercand sa-i ajut pe altii. Dar asa cum Dumnezeu a murit pentru altii, a murit in primul rand pentru mine.
In incheiere, definitorii pentru mine sunt 3 intrebari, ale caror raspunsuri imi pot aduce pacea:
- ce vrea Dumnezeu pentru viata mea?
- cand vrea sa se intampla acel "ceva"?
- de ce sunt eu "cel ales" pentru aceasta misiune?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu